Dacă vom privi în dicţionar vom putea observa că interpretarea este acţiunea de a explica, de a da o semnificaţie unui lucru obscur. Cel care interpretează este ca un traducător menit să creeze o punte de legătură între două persoane care vorbesc două limbi diferite. Adesea se vorbeşte şi despre interpretarea unei piese muzicale. Ceea ce se întâmplă de fapt este că artistul încearcă să transmită cât mai fidel ceea ce compozitorul a creat. La fel se întâmplă şi atunci când cineva se apropie de Sfintele Scripturi cu intenţia de a prelua un mesaj şi de a îl transmite mai departe. Putem observa că în tot acest proces de interpretare, interpretul influenţează într-o mare măsură mesajul iniţial al compozitorului motiv pentru care se impune o serie de elemente de bază care va ajuta la o interpretare corectă. În continuare vom privi la câte-va aspecte, elemente ale hermeneuticii sănătoase.

Naşterea din nou

„Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3.3). Naşterea din nou va schimba toate lucrurile, întregul sistem de abordare a Bibliei. Cuvântul grecesc "parakletos", care iniţial este tradus cu „Mângâietor”, mai poate fi tradus şi prin „Interpret”, astfel că se impune în mod categoric nevoia prezenţei Divine prin Duhul Sfânt în interpretarea Bibliei.  Cel care i-a luminat pe scriitorii Sfintelor Scripturi de-a lungul scrierii ei, luminează şi minţile celor ce o citesc. Datorită păcatului şi întunecării minţii produse de acesta, nimeni nu poate înţelege Scriptura cu adevărat (Romani 1.21; Efeseni 4.18). Dar Duhul poate ilumina mintea credinciosului pentru a înţelege Scripturile.

Biblia ca şi Cuvânt inspirat de Dumnezeu

Biblia este fundamentul autorităţii Duhului Sfânt asupra noastră. Dacă ea ar fi cuvântul omului, atunci am putea să ne permitem să ne aşezăm deasupra ei, să o judecăm şi chiar să o criticăm. Însă o recunoaştere a faptului că ea este inspirată şi că ea este Cuvântul lui Dumnezeu, ne va conduce la o plasare sub autoritatea ei.  Credibilitatea cărţilor Noului Testament se poate stabili, sau altfel spus, se poate baza pe patru fapte importante. Se poate observa întâi că spre exemplu scriitorii Noului Testament au fost competenți, fiind calificaţi să depună mărturie şi să îi înveţe pe oameni adevărul divin (Matei, Ioan, Pavel etc.). Apoi scriitorii au fost oneşti, deoarece tonul moral al scrierilor arată o evidentă consideraţie pentru adevăr. Un alt aspect deosebit de important este că relatările se armonizează între ele, se poate vedea asta la sinoptici, deşi sunt scrise de autori diferiţi, în perioade diferite, ele nu se contrazic ci mai degrabă se completează. Apoi vedem că relatările sunt în acord cu istoria si cu experienţa, deoarece se face adesea referire la istoria contemporană.

Citirea Bibliei cu rugăciune

Privind la relaţia dintre Isus şi ucenicii Lui, putem observa faptul că ori de câte ori ei nu înţelegeau un anumit aspect, cereau lămurire. Se poate considera greşit să te dedici studiului fără să ceri ajutor lui Dumnezeu pentru a deschide mintea.

Dezvoltarea capacităţii intelectuale

Domnul Isus făcea adesea apel la raţiunea apostolilor, la bunul lor simţ (Mc. 3.4; Lc. 10.36-37; 14.25-33). De asemenea acelaşi lucru făcea şi Apostolul Pavel (1 Cor. 10.15; 11.13; 14.20; 1 Tes. 5.21). Mintea este ceva specific omului, fiind un dar al lui Dumnezeu.

Disciplina în efortul personal

Marea majoritate a oamenilor consideră că este foarte normal să se acorde ani în şir în studierea matematicii sau iniţierii în tainele ei. În această ordine de idei, marea majoritate a creştinilor pretind că ar trebui să vină de la sine învăţăturile cele mai importante despre viaţă, din Sfintele Scripturi. Putem observa cum Luca îi apreciază pe creştinii din Bereea pentru strădania cu care verificau temeinicia învăţăturilor transmise prin viu grai cu ajutorul celorlalte scrieri sfinte (Fapte Apostolilor 17.11).

De la simplu la Complex

Cei mai mulţi creştini, care sunt la început doresc o aprofundare a scripturilor astfel că încep prin aprofundarea unor texte cum ar fi cele din Apocalipsa.  Este recomandat să se înceapă cu primele trei Evanghelii unde se va găsi destul „calciu”, pentru întărirea şi creşterea dinţilor. O creştere progresivă de la simplu la complex va ajuta interpretul ca în final să fie capabil să se apropie şi să aprofundeze texte mai complexe, ca cele din Daniel, Zaharia etc.

Deschişi şi Receptivi

Este bine ştiut că fiecare interpret se apropie de Sfintele Scripturi cu o serie întreagă de filtre ecleziastice, doctrinare şi teologice, care va influenţa interpretarea. Aşadar se sub înţelege nevoia unei deschideri cu o receptivitate crescută, faţă de Scriptură. Astfel se va putea produce ceea ce Pavel menţionează în 1 Timotei 3.16.

Scopul hermeneuticii în interpretare

Înainte de a prezenta scopul hermeneuticii, este imperios necesar de a da o definiție hermeneuticii sau interpretării în general. Definiția interpretării conform Alfred Kuen este următoarea:  Interpretarea este acțiunea de a explica, de a da o semnificație clară unui lucru obscur, și deci interpretul este un fel de traducător care servește ca intermediar între două persoane care vorbesc limbi diferite și nu se pot înțelege direct. Interpretarea are rol de mediere între intermediar și emițător.

În Biblie găsim scris despre Dumnezeu Creatorul lumii, dar și despre Isus Hristos Mântuitorul lumii, aceste lucruri având o implicație eternă în viața noastră. De înțelegerea acestor lucruri depinde salvarea sau pierderea sufletului nostru, de aceea înțelegem de ce hermeneutica ocupă un rol deosebit de important în viața de credință. Importanța hermeneuticii se datorează în întregime perspectivei evanghelice cu privire la inspirația Cuvântul scris al lui Dumnezeu și anume infailibilitatea și autoritatea acestuia.

Deoarece Biblia este o carte foarte veche și cu un statut special, multe tipuri de interpretări au încercat să scoate adevărul ei, dar având în vedere că ele au eșuat de cele mai multe ori în edificarea cititorului, dând rezultat (ex. interpretarea alegorică) la tot felul de interpretări care de care mai bizare, sau poate prea raționale (ex. interpretarea științific-naturalistă), de aceea avem nevoie de niște repere clare în vederea interpretării biblice: (1)Biblia are un singur autor, care este Dumnezeu; (2) Biblia ne este dată prin intermediul oamenilor; (3) Biblia are un scop unificator, și anume să ne conducă la o cunoaștere plină de ascultare și închinare a Dumnezeului adevărat; și (4) pentru o înțelegere adecvată a Bibliei este nevoie de lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, a cărui sarcină este să ne interpreteze Scriptura.

Abordare teologiei sistematice rămâne cheia pentru deslușirea adevărurilor lui Dumnezeu.  Deși abordarea sistematică a teologiei a fost una de reper pentru secolul trecut, totuși această abordarea a teologiei este o misiune care la ora actuală pare din ce în ce mai grea datorită descoperirii domeniilor din ce în ce mai vaste și neexplorate, lucru care i-a făcut pe unii teologi cum ar fi Karl Barth să nici nu-și termine lucrarea pe întregul parcurs al vieții. Astfel teologia sistematică devenise facultativă, pe când cea biblică suficientă. Totuși teologia sistematică este deosebit de importantă, deoarece teologia biblică actuală este lipsită de dogmatismul și autoritatea necesară credinței. Cel mai important lucru este cum efectuăm o teologie sistematică (care într-un sens analizează aplicare doctrinelor biblice în contemporaneitate). O modalitate bună, este să urmărim următorii pași: exegeză (studierea pasajelor în limbile originale în care au fost scrise); -> teologie biblică (însumarea tuturor învățăturilor Bibliei despre un anumit lucru); -> teologie sistematică (care aduce în plus față de cea biblică faptul că include și corelarea cu sursele extrabiblice, exprimarea doctrinei într-un limbaj contemporan).

Importanţa contextului în interpretare

Interpretează cuvântul în cadrul propoziției și a contextului în care se află. Este una din cele mai importante reguli de interpretare a Scripturilor. În Scriptură sunt foarte multe cuvinte care luate în afara contextului propozițional dau naștere la interpretări greșite. Interpretează pasajul în armonie cu contextul său. Cele mai multe erori se fac datorită neînțelegerii sau omisiunii acestui principiu. Pentru înțelegerea acestui principiu trebuie să ne punem câteva întrebări esențiale ca: 1. Ce legătură există între acest pasaj și materialul din vecinătatea lui? 2. Cum se leagă de restul cărții? 3. Cum se leagă de ansamblul Bibliei? 4. Ce relație există între pasaj, cultura și contextul în care a fost scris?  Un exemplu elocvent este pasajul din (1 Ioan 3:6-10), când citind izolat pasajul vom interpreta că odată ce omul a păcătuit, el nu se poate să-L fi cunoscut pe Hristos, dar o analiză a contextului ne va da o perspectivă corectă asupra pasajului. De asemenea analiza învățăturii întregii Biblii ne vor ajuta în aflarea răspunsurilor cu privire la unele pasaje ale Scripturii.

Concluzie

Importanța subiectului abordat, este una deosebit de importantă. Se impune o atenţie mărită în ce priveşte interpretarea Sfintelor Scripturi. Astfel, putem vedea că orice creştin îi poate fi de un real folos o aprofundare a principilor hermeneuticii, care îl vor ajuta cu siguranţă în interperetarea Sfintelor Scripturi, scrise cu multe veacuri în urmă. Scopul hermeneuticii este în concluzie acela de a-l face pe om să înțeleagă voia lui Dumnezeu revelată în Scriptură și astfel viața acestuia să fie pusă în acord cu voia Lui.